Trup, minte si suflet in Vinerea Altfel

       Vineri, 25 octombrie, 2019. Din nou ultima zi de vineri a lunii!? Timpul trece foarte repede când faci multe lucruri și mai ales atunci când sunt interesante. Obiectivele propuse pentru această zi sunt unele care țin de trup, minte și suflet.

 

       Am discutat împreună cu școlarii despre cum să ne menținem corpul curat și ferit de boli cauzate de virusuri și bacterii dăunătoare, ne-am reamintit reguli importante de igienă și ne-am amuzat exemplificând diverse situații  în care putem transmite microbi unii altora.

        Pentru minte am avut o sesiune de experimente interesante: energia statică, arderea în prezența oxigenului, reacții chimice.

 

         Dar cea mai frumoasă activitate a fost cea în care un copil sensibil și-a deschis sufletul pentru noi și prin talentul pe care-l are, a transpus în desene stări și emoții. Tristețe, solitudine, neacceptare, bucurie, iubire, liniște – toate ca rezultat al comportamentului pe care îl au ceilalți vis-à-vis de noi. Am discutat despre violență și discriminare, despre ce simțim atunci când trecem prin aceste situații, iar copiii împreună cu Eva, invitata noastră specială, au transpus la rândul lor pe hârtie, stările pe care le-au avut în acele momente.

        Din nou o vineri așa cum ne place, la Prokinder. Multumim Evei  pentru sufletul ei frumos și o așteptăm și altădată cu drag!

VINEREA LILIECILOR

Vineri e de obicei ziua în care facem cele mai interesante și inedite activități aici, la Prokinder.  Având deja experiența atâtor zile de vineri și pentru că am primit o propunere extrem de ofertantă de la una dintre mămicile noastre, Dna. Ioana Meleg, doctor in biologie și cercetător la Institutul de Speologie, am pus la cale o nouă aventură, de data aceasta în lumea peșterilor.

       Copiii au aflat care este structura planetei, cum se formează peșterile și formațiunile din interiorul lor, ce ființe habiteză în ele, ce sunete se pot auzi acolo și multe alte lucruri interesante. Au făcut experimente, au pipăit fosile ADEVĂRATE, au probat echipamentul de speolog, chiau au stat în întuneric și au ascultat sunetele dintr-o peșteră. La finalul activității au reconstituit o peșteră pe care au decorat-o cu desene potrivite și cu lilieci. Fiind cele mai cunoscute viețuitoare din peșteri, am denumit această zi Vinerea Liliecilor.

        Așa cum am aflat de la ei, sunt foarte încântați de experimentele pe care le-au făcut, mai ales că au participat cu adevărat la ele, le-a plăcut foarte mult că au aflat atât de multe lucruri noi despre o lume greu accesibilă și plină de mistere.  Unele dintre cele mai apreciate au fost paianjenul fosilizat și “calul cu pete care era desenat in peșteră” (Karina).  “Mi-a plăcut experimentul prin care am văzut cum s-a creat planeta, mai ales cum a tăiat doamna pământul cu cuțitul” (Albert).  “Mi-a plăcut craniul!”(Maya) „Mie măseaua!”(Adam). “Mi-a plăcut tot, cel mai mult desenatul în peșteră și craniul care se deschidea!”(Andrei).

       Concluzionăm ca Vinerea Liliecilor a fost un real succes. Mulțumim, doamna Meleg!

Multumirile noastre sunt si pentru ceilalti parteneri parte din proiect:

Radu Pana, Muzeul National de Istorie Naturala Grigore Antipa – pentru piesele osteologice, replici.

Institutul de Speologie „Emil Racovita” – pentru exponate cu fauna din pesteri.

Federatia Romana de Speologie – pentru expozitia foto.

LA ŞCOALĂ ? SAU MAI AŞTEPTĂM UN AN!

În curând va veni perioada de înscriere în clasa pregătitoare (atenție, NU există clasa 0, așa cum nu există clasa -1).

Vine primăvara şi asta presupune şi venirea perioadei de înscriere în clasa pregătitoare.

Cei care împlinesc 6 ani până la 31 august, se pot înscrie doar pe baza opţiunii părinţilor. Cei care nu împlinesc 6 ani până la 31 august se pot înscrie în urma evăluării psihosomatice.

Din păcate, cei care fac testarea petrec un timp foarte scurt alături de copil şi, de multe ori, copilul este foarte „mobilizat” de familie să “reuşească”! Ar trebui totuşi să ştiţi că această evaluare nu surprinde deloc:

  • capacitatea de concentrare şi atenţie a copilului;
  • rezistenţa la efort;
  • capacitatea de adaptare la un mediu nou, şcolar, aglomerat (de cele mai multe ori);
  • capacitatea de a asculta un mesaj, a înregistra şi decoda mesajul şi a pune în practică;
  • reacţia copilului la comportamente diferite (ale altor copii, ale adulţilor cu care interacţionează) şi modul lui de răspuns la aceste comportamente – adică ce o să facă copilul dumneavoastră când se confruntă cu o multitudine de comportamente foarte diferite (şi uneori există o discrepanţă mare faţă de cele din grădiniţă).
  • Capacitatea de a concura cu alţi copii mai mari cu un an (sau chiar mai mult de un an). Ştiu, ştiu, ….o să-mi spuneţi „cum adică să concureze, pe mine nu mă intereasează”. Poate că pe dumneavoastră nu vă interesează şi cei mai mulţi pe care îi cunosc nu sunt interesaţi de acest aspect! Dar pe copii îi interesează! Le pasă de cine răspunde primul, cine are mai mulţi prieteni, pe cine întreabă doamna mereu, de cine râde sau nu râde clasa! Lui, copilului, îi creşte anxietatea când se evaluează (şi da, se evaluează singur în perioada 6 – 9 ani şi se COMPARĂ cu grupul) şi îşi dă seama că sunt mulţi copii care răspund mai repede ca el, au mai mulţi prieteni, sunt „căutaţi” de colegi!

 

Cine “testează” toate aceste lucruri?

Există doua posibilităţi:

 (1) Părintele testează copilul şi îl cunoaşte foarte bine. În funcţie de aceasta ia o decizie, în cunoştinţă de cauză, sau

 (2) Copilul testează pe propria piele, dar după ce intră în clasa pregătitoare. De fapt, nu testează pe piele! Testează direct cu emoţiile şi cu toata fiinţa lui.

 

Ca părinţi, recomand să fiţi interesaţi de cum se descurcă copilul zilnic, în condiţii obişnuite, repetitive, de lucru şi solicitare şcolară.

Câteva recomandări pentru parinţi care sper să faciliteze  răspunsul la întreabarea: “Îl înscriu la şcoală în aceast an?”

 

  1. Discutaţi cu doamna învăţătoare şi întrebaţi aspecte importante din cele semnalate mai sus.
  2. Daţi-i copilului sarcini monotone, de lucrat la masă, şi vedeţi cât timp rămâne concentrat acolo (urmăriţi: concentrarea, atenţia, corectitudinea cu care realizează cerinţa)
  3. Cât timp poate sta la masă fără să se ridice (când îi daţi aceste sarcini)?
  4. Cum reacţionează când este obosit, tachinat, când nu îi reuşeşte ceva?
  5. Ce face când se plictiseşte?
  6. Cum se comportă când are de realizat ceva în grup (aflaţi asta de la doamna educatoare şi apoi creaţi şi dumneavoastră situaţii în care să lucreze în grup şi să-l vedeţi). Urmăriţi dacă discută cu ceilalţi, se sfătuieşte cu ei, acceptă părerea lor, este participant activ sau este observator?
  7. Este concentrat când un adult îi cere să realizeze o sarcină? E prezent acolo? Ascultă tot mesajul, înţelege şi face ce i se cere?
  8. Îşi ascultă colegii cu răbdare când ei povestesc (nu intervine peste ei şi nu face altceva)?
  9. Se ocupă singur de lucrurile lui, îşi pregăteşte hainele pentru grădiniţă, se îmbracă/dezbracă singur, se încalţă / descalţă? Se descurcă cu toaleta singur?
  10. Se descurcă singur în cele mai multe situaţii (fără să aştepte intervenţia unui adult)?
  11. Are grijă de camera lui, işi aranjează lucrurile lui (haine, birou, pat, jucării)?
  12. Are toleranţă la frustrare fără să îşi facă rău sau să facă rău altei persoane? Răspunde cu răbdare şi calm când ceva nu îi iese?
  13. Se orientează în spaţiul înconjurător şi nu se panichează dacă nu îşi dă seama din prima cum să se descurce? (eventual caută soluţii multiple).
  14. Reţine, fără să îi repetați, două-trei sarcini combinate? Nu e nevoie să ridicaţi tonul ca să facă ce îi cereţi!
  15. Pronunţă toate sunetele limbii române?
  16. Se exprimă uşor şi mesajele transmise sunt clare?
  17. Tolerează grupurile mari de copii? (clasele sunt constituite din +35 copii – cele mai multe + toţi copiii din şcoală).

 

Acestea sunt doar câteva din lucrurile pe care le puteţi lua în calcul. Sigur că, datorită specificului familiei/copilului pot să fie şi alte aspecte de care să ţineţi cont.

Şcoala nu este cross şi nici nu discutăm ambiţia părinţilor de a avea cel mai mic copil într-o clasă cu alţi copii mari! Nu există premiu pentru cei care termină liceul la 18 ani, în loc de 19 ani, nu câștigă pentru că e mai tânăr.

“Premiul final” îl câştigă cel care asociază şcoala cu plăcerea, nu cu durerea! Cel care are mai multă toleranţă, răbdare, rezilienţă şi este perseverent în procesul învăţării (care abia începe la clasa pregătitoare)! De obicei, câştigă şi ajung bine copiii de 8! Dar copiii care au avut autonomie şi capacitate de adaptare! Deci nu inteligenţa o discutăm! Este nevoie de mai mult decât să fie inteligent pentru a face faţă integrării în şcoală, grupului şi cerinţelor şcolare!

Dacă vreţi să-l înscrieţi doar că se plictiseşte la grădiniţă, atunci luaţi în calcul că plictiseala poate să fie o dovadă nu a faptului că îi este  greu să se concentreze, este inteligent, dar poate arăta şi o lipsă de răbdare şi o imaturitate psiho-emoţională. Iar noi, ca părinţi, ar trebui să definim corect plictiseala. Copiii nu spun că sunt plictisiţi când ştiu foarte bine ceva! Ci când nu au chef să facă ceva. El se poate plictisi şi în clasa unde ajunge. Iar la şcoală nu se mai oferă atenţie individuală! Învăţătoarea lucrează cu o clasă de elevi. Ei au nevoie să se adapteze la clasă, nu clasa/ învăţătoarea la ei.

Ştiu că e posibil să daţi cu pietre şi să spuneţi că nu e corect, dar învăţătorul este unul singur! Copiii vin din medii diferite şi au nivele diferite de dezvoltare. Haideţi să nu îi cerem să fie un mic Dumnezeu.

Uneori înscrierea copiilor de 5 ani la şcoală mă face să mă întreb dacă nu cumva e un concurs între părinţi să îşi demonstreze genialitatea copilului! Doar că, în tot acest timp, copilul este cel care e nevoit să „câştige”.

 

Nu îi forţaţi! Ok, știu să citească şi să socotească pentru că au învăţat din plăcere. De aici și până la abstractizare este cale lungă. Clasa pregătitoare este doar pregătitoare şi nu înseamnă că toată şcoala e ca în clasa pregătitoare (ba din contra, uneori e doar iluzie în clasa pregătitoare). Programa se îngreunează şi copilul va fi nevoit să lucreze folosind concepte complexe – abstractizări în următorii ani.

Când îi veți cere ca la 6 ani (cât va avea în clasa întâi) să facă acele sarcini care au fost gândite pentru 7 ani, nu pe dumneavoastră vă veți supăra, ci pe „sistemul ăsta nenorocit, care pune un copil așa mic să facă ceea ce ar fi făcut unul cu un an mai mare”. Haideţi să nu mai procedăm cum am fost obişnuiţi, să dăm vina pe altcineva pentru alegerile personale!

Sistemul de învăţământ are suficiente „încercări” şi „hibe” şi mulţi le ştim. Să fim înţelepţi şi să nu mai adaugăm şi noi altele la toate acestea EXPERIMENTÂND pe propriul copil! De ce să nu ne protejăm copiii şi să-i ducem la şcoală când sunt mai mari şi mai capabili să facă faţă frustrărilor şi mediului şcolar aglomerat?

Prin urmare, vă invit să vă gândiţi încă și încă o dată la ce veți face cu copiii în acest nou an şcolar!

Copiii sunt diferiţi şi nu e problemă dacă încep şcoala la 7 ani! Ei încep şcoala, NU părinţii!

 

Psiholog,

Agnes Remalia Dragomir

www.psihoconsultanta.ro

Articol preluat cu acord!

LA ŞCOALĂ ? SAU MAI AŞTEPTĂM UN AN!

 

ZIUA INTERNATIONALA A EDUCATIEI – 5 OCTOMBRIE

                               5 Octombrie – Ziua Internațională a Educați

       „Scopul educaţiei ar trebui să fie pregătirea unor oameni care să acţioneze şi să gândească independent şi care, în acelaşi timp, să vadă în slujirea comunităţii realizarea supremă a vieţii lor”. – Albert Einstein

       În fiecare an, pe 5 octombrie, sărbătorim această zi în diverse moduri, iar anul acesta nu vom face excepție. 

      Am pregătit activități speciale pentru această zi și surprize interesante pentru copiii Centrului Educațional Prokinder.

     

       Scopul principal a fost sa ajutăm copiii să vizualizeze și să înțeleagă ce este de fapt acest proces complex care stă la baza formării si structurării lor ca viitori adulți. Pentru că așa cum a spus Nelson Mandela: Educaţia este cea mai puternică armă pe care voi o puteţi folosi pentru a schimba lumea”. Ne dorim ca toți copiii să conștientizeze de mici acest lucru, să-și dea seama ca fiecare este important și unic, că-și poate fixa orice scop dorește, oricât de dificil ar fi drumul și mai ales să știe că prin educație poate deveni un lider, un formator, un exemplu pentru ceilalți, că educația îți oferă instrumentele necesare pentru a schimba lumea.

 

 

       Azi, 5 octombrie 2018, de Ziua Mondială a Educației, mici și mari ne-am bucurat împreună. Am marcat importanța momentului cu activitați educative și distractive. Una dintre activitățile preferate de copilași a fost desenul pe asfalt cu tema“ Clădirea Grădiniței ideale” si imprejurimile ei!

  

     Școlarii au derulat proiectul Azi sunt teacher și s-au străduit să-și pregătească cu cea mai mare seriozitate activitățile predate, să fie răbdători, empatici și cât se poate de corecți.

            Din oameni mici creștem oameni mari și educați! Educația este cea care face diferența între noi!

Pe curând, vacanță!

       Și ce dacă vacanța s-a terminat??  Ne-au rămas amintiri frumoase, am legat prietenii, am crescut și am descoperit multe lucruri interesante în vara aceasta.

        Între vizita la bunici (unde am avut grijă să alergăm cu simț de răspundere toate animăluțele din curte) și sejurul la mare unde am fost vedetele plajei și bătaia de cap a mamelor care alergau cu crema de protecție într-o mână și cu pălăriuța în cealaltă, am mai trecut și pe la gradiniță.

 

     Nu de alta dar au fost activități foate interesante și am vrut să pierdem cât mai puțin și să reușim să explorăm cât mai mult. Îndată creștem și avem nevoie de tot ce am invățat în această vară.

       Cele 7 săptămâni de Summer School au fost incursiuni minunate în diverse lumi, am explorat, am experimentat, am proiectat și am realizat cu mâinile noastre harnice tot felul de lucruri.       

      

       De exemplu acum știm mai bine cât de importantă este pădurea, cunoaștem planetele sistemului nostru solar și putem spune din ce este format un costum popular.

 Ohoooo…. și câte știm acum despre dinozauri.

        Ne-ați văzut pe trotinete și pe biciclete? Așa-i că ne pricepem?

 

       Dar la ce nu ne pricepem noi? Am pus în scenă până și o piesă de teatru. Da, da, nu vă mirați! Suntem mici dar talentați.

      Acum, gata! Începem un nou an școlar și vrem să pornim cu dreptul, cum se spune. Ne așteaptă proiecte noi, experiențe minunate, multă distracție și veselie. Cu siguranță, ca de fiecare data, dragile noastre teachers ne-au pregătit și anul acesta activități interesante care ne vor capta atenția și ne vor pune la lucru creativitatea și ingeniozitatea. Abia așteptăm să ne revedem colegii și să legăm noi prietenii, să ne jucăm și să învățăm împreună.

       Bine ai venit, an școlar 2018-2019! Am mai crescut puțin! Yu-huuu!

      

Scrie-mi de ziua mea, 1 Iunie!

     Pentru micuții nostri, cu multa dragoste, Centrul Educational Prokinder a pregătit și anul acesta de ziua lor, un proiect special: Scrie-mi de ziua mea, 1 Iunie!

  

     Iată-ne! Mici, mai mici sau puțin mai măricei, așteptăm ziua de 1 Iunie zâmbind dragălaș din fotografiile făcute de părinți și așezate cu drag de teachers în notes-uri special create cu această ocazie. 

     În perioada 21-31 mai, așteptam pe toți cei care ne cunoașteți să căutați caietele noastre magice, să ne recunoașteți din fotografii și să ne scrieți gândurile voastre bune pentru 1 Iunie, Ziua copilului.

     Proiectul se va derula până pe data de 31 mai iar părinții sunt invitați să scrie pentru cât mai mulți copii urări, gânduri, sfaturi și încurajări care cu siguranță le vor umple acestora sufletele de bucurie.

      Vă invităm ca și de această dată, așa cum o faceți de obicei, să fiți alături de Prokinder într-un nou proiect minunat!

Să ne întindem la ………citit!

Cu ocazia zilei de 23 aprilie, de Ziua Mondială a Cărţilor, Centrul Educaţional Prokinder, alături de copiii entuziaşti şi îndragostiţi de citit, a dat startul unui proiect inedit, un veritabil maraton intitulat „Să ne întindem la……citit!”

       Toţi copiii Prokinder, mai mici sau mai mari, alaturi de educatori, învăţători şi părinţi,

„s-au întins” la citit, la propriu  şi la figurat, pe parcursul a 10 ore, întrerupte uneori doar de exclamaţii de uimire sau încântare pentru ceea ce descopereau sau trăiau în lumea fantastică a povestirilor.

        Centrul Educaţional Prokinder a dorit, ca de fiecare dată, ca ziua să rămână una memorabilă pentru toată lumea. Copiii şi adulţii au avut posibilităţi variate la dispoziţie pentru a lectura în spaţiul special amenajat, într-un decor plin de culoare şi veselie, unde cărţile frumoase aşteptau cuminţi şi sfioase, sperând să fie ele cele alese.

         Cu toţii am fost cuprinşi de atmosfera calmă şi caldă, de liniştea neobişnuită într-un astfel de loc, fiecare căutând să nu deranjeze şi, la rândul lui, să nu fie deranjat din reveria şi intensitatea cu care trăia în fiecare secundă alături de eroii din cărţile preferate.

        „Aş vrea să fie Ziua Cărţilor în fiecare zi!”, spune Miruna entuziasmată, o elevă în clasa a II-a. „A fost prea frumos! Am avut timp să citim mult!”, concluzionează Răzvan, elev în clasa a IV-a. „Mai vreau!”, strigă Maria. „Va felicit pentru initiativa cu maratonul de lectura și, în general, pentru ideea de a celebra cu orice ocazie lectura si cartile.

La cat de putin se mai pune pret pe citit, este admirabil că toti copii, de la cei mici – care pipaie carțile, la cei mai mari – care stiu sa citeasca, sunt pusi în preajma carților, sunt încurajați să citeasca, si gasesc un loc unde cititul este incurajat, laudat, apreciat. Orice carte citita le mai deschide o fereastră prin care pot vedea o altă față a lumii din jurul lor. Felicitari!” transmite o mamica ce iubeste sa citeasca.

Cu un astfel de succes, cu siguranţă vom repeta experienţa cât mai des posibil pentru că la Prokinder ne bucurăm de lucruri şi realizări importante dar şi de lucruri mici, care sunt însă pline de dragoste, însemnătate şi bucurie sinceră, de momente pe care le putem împărtăşi cu oameni dragi sufletului, de emoţii care ne ajută să creştem şi să ne dezvoltăm, care ne fac să fim buni, oneşti şi frumoşi.

Sa ne intindem la citit!

Terapia logopedica de tip Meixner

terapoe copii

terapie logopedica

In ultima perioada tot mai multi copii intampina dificultati in primul an de scoala (6-7 ani) si se agraveaza in al 2-lea an de scoala. Sa fie oare o presiune prea mare pentru ei scoala, cu un numar de 30-40 elevi in clasa?! Cerintele sunt prea mari pentru un copil care inca se gandeste la joaca?! As putea continua cu multe alte intrebari. Cert este ca ma uit la acesti copii, care intampina dificultati si vad des un blocaj care are sigur o cauza primara. Voi abora pe rand mai multe tipuri de terapii indicate in cazul lor, sau mai degraba inainte sa ajunga in dificultate. Ce cred ca ar trebui sa fie un semnal de alarma pentru parinti, educatori, invatatori, profesori, directori de scoli si gradinite este tocmai aceasta presiune care se pune pe un copil. Atunci cand luati decizia daca un copil este pregatit sau nu pentru scoala va recomand sa raspundeti si la urmatoarele intrebari: (1) Este copilul meu pregatit pentru scoala din punct de vedere socio-emotional? (2) Inteleg ca lupta cea mai mare la varsta de 6-9 ani este intre esec scolar si reusita scolara? (3) Prefer sa se plictiseasca copilul meu la scoala (pentru ca e mai mare) sau prefer sa fie mereu in alerta si sa asocieze scoala cu durerea si insatisfactia (pentru ca e prea mic)?
Va prezint azi un tip de terapie:
Terapia Meixner
Această metodă a fost experimentată de logoped-psihologul ungar Dr. Meixner Ildikó şi are drept scop prevenirea dislexiei şi reeducarea citit-scrisului.
Metoda Meixner este o metodă complexă fonetico-analitico-sintetică-logopedică în care se pune accent pe emiterea, analiza şi sinteza sunetelor. Această metoda vine în sprijinul copilului dislexic prin folosirea metodelor psihologice şi prin faptul că se adaptează la ritmul şi nevoile lui, prevenind posibilitatea de a greşi.
Principiile care stau la baza metodei Meixner sunt:
1. În primul rând, se cere respectarea principiului pedagogic al gradaţiei, adică învăţarea se face în paşi mici.
2. Principiul asociaţiei triple în însuşirea citit – scrisului.
Asociaţia formei acustice a sunetului (fonemul) cu forma vizuală a literei (grafemul) se leagă cu engrama motrică a articulării sunetului, conştientizând poziţia buzelor, poziţia limbii, mişcarea corzilor vocale.
3. Principiul prevenirii inhibiţiei omogene.
Metoda Meixner în procesul învăţării alfabetului previne apariţia inhibiţiei omogene prin faptul că literele, sunetele asemănătoare ca: m-n, b-d- se predau la o distanţă mare într-o ordine aparte. Procesul psihic denumit „inhibiţie omogenă” a fost descoperit de Dr. Ranschburg.
4. Principiul prevenirii şi evitării rigidităţii gândirii.
Din cauza disfuncţionalităţii cerebrale, sistemul nervos şi procesele psihice ale copilului dislexic nu funcţionează flexibil. Pentru prevenirea acestui lucru trebuie să ştim că numai exersarea multiplă în formă de joc didactic, cu multiple exerciţii, cu ilustraţii manevrabile şi corectarea imediată a greşelilor asigură rezultatul dorit.
5. Principiul asigurării atmosferei agreabile, plăcute a activităţilor cu elevii dislexici.
Orele şi toate activităţile elevilor dislexici trebuie în aşa fel organizate, încât să se asigure un climat plăcut, în care copilul să se simtă bine. Motivaţia pozitivă continuă, recompensa imediată a tuturor eforturilor îl fac pe copilul emotiv şi care oboseşte repede să depună efort în realizarea rezultatelor dorite, învingând emoţia şi stresul inhibitor caracteristic copilului dislexic.
Prin intermediul metodei de prevenţie meixneriană se dezvoltă ariile care contribuie la evitarea apariţiei şi tratarea adecvată a dislexiei şi a disgrafiei: vocabularul pasiv şi activ, percepţia vorbirii, înţelegerea vorbirii, atenţia, memoria auditivă, memoria vizuală, diferenţierea auditivă fond-formă, discriminarea auditivă, diferenţierea vizuală fond-formă, discriminarea vizuală, coordonarea vizuo-motrică, motricitatea, echilibrul, motricitatea fină, schema corporală, orientarea spaţială, orientarea temporală, serialitatea.
Preluat: https://www.psihoconsultanta.ro/2014/04/13/terapia-logopedica-de-tip-meixner-1/#more-162
Mai multe gasiti pe http://meixner.hu/
Voi reveni si cu alte tipuri de terapii recomandate si agreate de mine.
Psiholog,
Agnes Remalia Dragomir MD

Curs de formare practică „Metode de dezvoltare personală pentru copii dislexici”

Dna Bartók Éva, preşedintele Asociaţiei Române pentru Copii Dislexici, formator si supervisor in acest domeniu, a raspuns pozitiv invitatiei initiata de Gradinita Prokinder si Agnes Remalia Dragomir – Psihoconsultanta Psihologica pentru a organiza la Bucuresti cursul de formare practică „Metode de dezvoltare personală pentru copii dislexici”.

Cursul se va desfasura in perioada 7,8,9 Noiembrie 2014.

Cursul se adresează specialiştilor (psihologi, logopezi, asistenti sociali,invatatori, educatori) care profesează sau vor profesa în domeniul terapiei copiilor şi tinerilor dislexici, specialiştilor din instituţii şcolare precum şi din organizaţii neguvernamentale.

Insuccesele repetate suferite pe parcursul şcolarităţii nu dispar fără urme. Dislexia, netratată în mod adecvat, poate avea urmări grave în ceea ce priveşte dezvoltarea emoţională, conducând la tulburări în dezvoltarea personalităţii şi dificultăţi de integrare socială. Preocuparea specialiştilor şi părinţilor trebuie să se concentreze pe două domenii: recuperarea copilului şi dezvoltarea personalităţii acestuia, ambele fiind foarte importante pentru crearea unei baze solide ale existenţei lui.

Cursanţii vor dezvolta o abordare creativă, centrată pe copil. Metodele pot fi aplicate în cadrul activităţilor de grup şi în terapiile individuale, activităţi extraşcolare, tabere tematice.

Deprinderi şi competenţe, care se vor dezvolta în cadrul cursului:

  • Abilităţile ludice
  • Comunicarea emoţională cu copilul
  • Empati
  • Capacităţile de relaţionare cu beneficiarii
  • Creativitatea
  • Flexibilitatea
  • Spontaneitatea
  • Capacitate de a organiza şi de a conduce activităţi de grup

În cadrul cursului participanţii vor experimenta şi îşi vor însuşi diferite metode şi tehnici creative. Metodele prezentate vor fi:

  • Metoda jocurilor structurate
  • Tehnici de art-terapie
  • Metode de dramatizare şi improvizaţie
  • Psihodrama pentru copii

Formatori: Bartók Éva (psihopedagog, formator, supervizor, preşedintele Asociaţiei Române pentru Copii Dislexici) şi Kacsó Erika (psiholog, formator, supervizor)
Perioada: 7-9 Noiembrie.

Program: vineri 16 -20, sâmbătă 9 -18, duminica 9-13

Termen limită de înscriere: 1 noiembrie 2014

Preţ: 340 Ron / participant

Locul de desfăşurare: Gradinita si After School ProKinder

Str. Sabinelor, nr. 56 (zona Hotel Marriott-Panduri (harta).

Saptamana Altfel la Valea Plopului

Ce am mai realizat noi cu prilejul Sarbatorilor Pascale… !!!

Pentru ca se poate, pentru ca ne pasa, pentru ca ne place sa ajutam si sa ne bucuram …

Chiar prima zi din Saptamana Altfel am dedicat-o artei de a darui, “daruri”, “cadouri”,”bucurii” si dupa cum bine va amintiti, v-am  rugat pe dvs. , parintii copiilor nostri frumosi sa ne donatati  jucarii, hainute, carti, jocuri si bucurii astfel incat sa inveselim  alti copiii care poate nu-s la fel de fericiti si impliniti ca micutii dvs.

Raspunsul dvs la rugamintea noastra a fost tare imbucurator, iar datorita implicarii dvs am reusit sa donam aceste minuante daruri  in doua centre special amenajate copiilor nevoiasi.

Indata ce darurile au fost stranse,  impreuna cu cativa membrii din cadrul Parohiei Sf. Nicolae, Titan, am pornit degraba la Valea Plopului, jud. Prahova unde parintele Nicolae Tanase ne astepta cu atat de multa nerabdare… vazand pentru prima data acest superb loc,  tind sa cred ca pentru aceste suflete, Dumnezeu a creat Valea Plopului, ”colonia” celor peste 400 de ingeri si tot pentu ei l-a trimis acolo pe Parintele Tanase, omul care sfinteste locul si care ne-a invatat ca verbul a DARUI inseamna de fapt a-ti umple sufletul de bucurie.

Acest loc este plin de asezaminte sociale, plin de oameni cu suflete curate, bogate care astepta zi de zi din partea noastra un zambet, o mica alinare, o imbratisare…

Dupa ce darurile au fost despachetate , am inceput sa ne cunostem mai indeaproape si am hotarat sa mai  ramanem alaturi de copiii pret de cateva ore, unde cu materialele puse la dispozitie de gradinita noastra, am inceput a le modela baloane, a-i le picta  pe fata. 🙂  Au fost atat de incantati caci nu vazuse in viata lor un balon modelat, dar alminteri sa stie ce-i un  facepainting.

Le-am vorbit despre gradinita noastra, de copiii minuanti pe care ii avem si le-am prezentat chiar si cateva jocuri pe care noi le facem cu regularitate.

A doua actiune a fost realizata  chiar in Ziua de Florii, cu ajutorul unui ONG, “Oameni de Actiune”, undeva mai aproape, de data aceasta in Bucuresti, cartierul Vitan, unde jumatate din cadourile donate de dvs, dar si de gradinita noastra au ajuns la alte suflete curate, centrul de plasament Pinocchio.

La fel ca in prima locatie, cei mici au fost incantati de prezenta noastra, de faptul ca le-am adus dulciuri, hainute, jucarioare. 🙂

Tinem tare mult sa va multumim pentru implicare si speram sa ne tinem de acest obicei cat mai des posibil!

E atat de frumos sa daruiesti!!!

Mai jos gasiti atasate poze din cadrul evenimentelor relatate.